Te ocoleste pana te nimereste...

Ne imbracam bine de tot cand iesim afara: nici prea subtire ca sa nu ne fie frig, nici prea gros ca sa nu transpiram; suntem atenti ca atunci cand ne-am luat geaca pe noi sa iesim repede din casa ca sa nu transpiram si invers: cand intram in casa ne schimbam repede hainutele; nu stam in curent; aerisim camerele pe rand; purtam caciulita dupa ce facem baie cu apa potrivita la temperatura ideala si suntem atenti sa avemm 24-25 de grade in casa...

Dar ce te faci cand dupa toate aceste masuri de precautie, racesti stand in casa...la inceput stranutam de cateva ori: mai intai eu, apoi el: "Ei, nu-i nimic" imi fac eu curaj singura..."la urma urmei e firesc sa stranuti de cateva ori"...Si apoi drama incepe: se trezeste noaptea ca nu poate sa respire si aud un harait permanent care imi sfasaie sufletul de fiecare data cand il aud cum respira :(

Derulez filmul si ma tot intreb cu ce am gresit? unde am gresit? sa fi luat ceva de la clinica in ziua precedenta? sa fi luat ceva de la musafiri? sau poate nu l-am imbracat eu bine? nu stiu...cert e ca am dezvoltat un tic obsedant in ultimele 48 de ore: il pup pe frunte din 5 in 5 minute de teama sa nu aiba temperatura si imi tot fac curaj ca daca nu are temperatura, totusi e bine...El saracu e vioi: haraie cand respira, dar mananca cu pofta, se joaca cu mine si ranjeste cele 2 mici boabe de fasole proaspat achizitionate...Dar mie tot mi-e teama si sufletul meu e mic mic...cat un purice :(

Ne-a ocolit pana ne-a nimerit raceala bat-o vina...sau poate noi am ocolit-o pe ea...

Inca un micutz crestin…

Sambata a fost randul lui Raducu sa fie crestinat… Pentru necunoscatori, Raducu este prietenul nostru pe care il stim inca din frageda-i pruncie (adica de la doar cateva zile), unicul mostenitor al lui Vali si al Irinei si colegul nostru de plimbare in parc. El este o gogosica mica de 3 luni si o saptamana, nascut in zodia Leu, foarteee cuminte si mancacios. Asa ca sambata ne-am mobilizat sa mergem sa-l vedem pe Raducu la Biserica Alba, in buricul targului. Slujba a fost foarte frumoasa, corul impresionant, copilul cuminte (nu ca Stim-Noi-Cine), asa ca am putut fi atenta si intelege ceva din cuvintele preotului. Iar dupa crestinare am fost sa sarbatorim pe Floreasca…si ne-am distrat de minune: ma dor picioarele si acum de la atata dansat…De tortul cu shtrumfi, nici nu va mai povestesc cat de frumos a fost, ci mai bine astept pozele sa va arat, caci stiti voi: o imagine face cat 1000 de cuvinte :) Sa ne traiesti Raducule!

Somnul vine cand vrea el...

De cate ori n-am petrecut zeci de minute (ca sa nu shokez spunand ore), plimbandu-ma prin camera, pe semiintuneric, intr-un leganat continuu, in sperantza ca voi reusi sa imi fac puiutzul sa adoarma. Si dupa minute in sir de leganat, cand zici ca vezi luminitza de la capatul tunelului si pleoapele micutze par sa se atinga, iar corpusorul ii devine brusc mai greu (de ce oare??), ma indrept cu cea mai mare grija inspre patutz si asez odorul inceeeet inceeet. As putea sa scriu o mica brosura despre "tehnici de scoatere a mainii de sub capul bebelusului fara a-l trezi"...Apoi tiptil tiptil, incercand sa-mi stapanesc bucuria victoriei si sa nu fac zgomot, ma strecor afara din camera si trec repede in revista ce am de facut?...Nici nu fac bine cativa pasi si aud un miorlait: "probabil mi s-a parut" ma incurajez singura...mama obsedata care aude plansete de bebelusi la fiecare pas. Imi tin respiratia cateva secunde si imi concentrez intreaga energie pe simtul auditiv: nu, nu m-am inselat... Mieunatul se transforma treptat treptat in protest vehement ce pare sa imi reproseze: "De ce m-ai lasat aici? Mai vreau in brate, mai vreau leganat..." Las totul balta si revin la pasul 0: imi reiau plimbarea pe intuneric. Pentru cunoscatori, am putea spune ca adormirea bebelusului este o procedura recursiva...problema e sa nu ramai blocat in vreo bucla infinita in care tot revii la pasul 0. Imi vine acum in minte un articol in care era vorba despre cate calorii arzi facand diverse activitati: inot, aerobic, fitness, jogging...Oare cate calorii arzi plimbandu-te prin camera si leganandu-te? :)) Macar sa stim o treaba...

Ce v-am povestit eu pana acum este cazul in care somnul nu vrea sa vina. Se incapataneaza obraznic si vrea sa testeze cu orice pret limitele parintilor...

Dar se mai intampla si opusul: somnul vine pe nepregatite si tocmai atunci cand e mai nepotrivit...Cand ai de facut baitza, masaj, de imbracat, de dezbracat, de mers undeva, de mancat...Dovada? Filmuletzul de mai sus...AAAaaa...deci poti sa dormi si singur? Deci poti sa dormi si in galagie? Deci poti sa dormi si neleganat? Deci poti sa dormi in picioare? Cine sa mai inteleaga ???

Cred ca mi se face somn...

Am botezat baietul

Cu toate ca au trecut mai bine de doua saptamani de la eveniment, importanta lui nu ma lasa sa trec peste fara a-l mentiona pe blog. Trebuie sa incep prin a recunoaste ca ne-am mobilizat destul de greu la capitolul Organizare Botez si ca am lasat "audientza" sa astepte luni indelungate pana la primirea invitatiei la mult-asteptatul moment. Si "ca sa nu ramaie baietul nebotezat si luna aceasta" (adica a 5a din existenta lui), ne-am hotarat sa ne adunam cu totii pe 30 octombrie si sa mergem la Biserica Acoperamantul Maicii Domnului pentru a-i face baitza lui Sebi in apa sfintita pentru ca apoi sa petrecem si sa ne bucuram la Casa Anca. Sa va mai spun ca s-a lasat cu plansete si urlete inca din momentul in care parintele a inceput Crezul? Copilul meu cuminte a inceput sa protesteze vehement (numai el stie de ce) inca de la inceputul slujbei. N-a fost chip sa se calmeze pana ce nu s-a vazut el imbracat si gata de plecare.. Nici macar dulcele gust al impartasaniei nu l-a multumit, ce sa va mai povestesc de vorbe de alint, leganat, strans in brate, suzi si alte metode predestinate esecului...

Eu una n-am auzit nimic din toata slujba, noroc ca exista DVD-ul cu inregistrarea. Ceilalti doi bebei (caci am uitat sa va povestim ca am fost 3 la numar la crestinat) dormeau linistiti ca niste ingerasi in bratele nashelor lor, in timp ce al meu vierme se zvarcolea nelinistit. Macar le-am stricat si lor inregistrarile cu "claxonul" nostru :)) Rezultatul? O nashica epuizata si cu febra musculara si un copil fericit ca a scapat...

Petrecerea de dupa insa a compensat prin cumintenia lui Sebi: ce stiti voi? Ce poate fi mai frumos decat sa fii plimbat din brate in brate, dansat, pupat, jucat, hranit si adormit in ritm de bas? E clar: n-o sa se faca preot, dar are potential de DJ!


In concluzie, acum pot sa ii spun lui Sebi Sebi fara sa ma certe nimeni ca de! e botezat :)

E greu sa fii "bebemodel"

Ca orice bebel modern, care poseda o mamica obsedata de dorinta de a imortaliza fiecare secunda a existentei piciului ei, Sebi a fost obisnuit inca din frageda pruncie cu sedintele foto. Fie ca sunt profesioniste (deja numaram 2 la activ, ca sa nu mai punem la socoteala botezul), fie ca sunt efectuate de amatori (mami, tati, nashicii, bunicii, strabunicii si cam toti cei ce ne vad), fotografiile sunt o prezenta permanenta in viata noastra si ne-am obisnuit sa fim vedeta...Si cu ocazia asta am inteles cat e de greu sa fii "bebemodel" si mai ales cat de greu e sa fii mamica de bebemodel...ultima experienta de acest gen a durat 4 ore si a fost incununata cu episoade de plans, somn, suc de mere cu morcov, asternuturi udate in repetate randuri (ca de, bebelul da mai bine pe sticla fara pampers), decoruri albe, negre si strambaturi si chitzaituri la greu pentru a face vedeta sa fie atenta si sa zambeasca. Ce-i drept rezultatele m-au impresionat pana la lacrimi si am simtit ca am repeta oricand experienta cu noi idei ca sa nu uitam nicicand cat de mic, de shcump si de frumos e Sebi!

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150952680985595.766241.606575594&type=3

Doi dintzoci la orizont

Copilul meu doarme bine noaptea...de obicei! Va spun sincer ca simt ca mi se face rusine cand merg in parc si aud mamicile epuizate relatand nopti nedormite si copii care plang si nu vor sa se linisteasca suib nicio forma. Iar cand imi vine intr-un final inevitabil randul si sunt intrebata: "Si Sebi? Se trezeste des noaptea?" las privirea in jos, simtindu-ma intr-un fel vinovata ca nu sunt si eu partasa la suferintele lor de mame, si raspund: Sebi e cuminte, doarme, se trezeste sa manance odata, dar apoi adoarme aproape instantaneu si nu se mai trezeste pana dimineata... Invariabil, in cele 5 luni de viata, raspunsul meu s-a ciocnit de prezicerile lor de ursitoare: "las ca o sa aveti voi colici" sau "stai sa vezi cand va ies dintii". Drept urmare, am asteptat cu teama fiecare etapa: norocul insa nu ne-a ocolit nici in cazul colicilor: nu se stie cum, dar am scapat. Inevitabilul insa ne pandeste, il simt in atmosfera si in gingiutza umflata si marcata de 2 liniutze albe ce se ivesc timid in guritza lui Sebi: 2 dintzoci la orizont.

Avem deja la activ o noapte cu treziri repetate si plansete si zvarcoliri...macar acum stim de unde ni se trage: verdictul a fost pronuntat de medic: in 2 saptamani veti avea 2 dinti...Concluzii?

- Ma inarmez cu multa rabdare si ma pregatesc sufleteste pentru inca 14 nopti de neliniste

- Ma obisnuiesc cu gandul la porecle precum Capsatorul, Micul castor (asta e nashica of course), Bugs Bunny sau Vampirasul

A...si nu in ultimul rand: ce bine ca mie nu-mi mai dau dintii :)

Si uite-asa ne-am facut si bloggeri

Pai daca tot stam si profitam de fiecare 5 minutzele de pauza pe care Sebi binevoieste sa mi le acorde pentru a mai citi articolele noi postate pe diverse bloguri si pentru a ne verifica facebook-ul din dorinta de a mai afla cine, ce a mai facut, am hotarat sa intram si noi in rand cu lumea si sa pasim timid in tumultosul univers al bloggeri-lor...De obicei lumea face un blog cand are ceva de spus :) Si noi avem: eu ca eu, dar Sebi chiar in momentul asta se uita la ce scriu si comenteaza critic: Nei Nei Nei...In plus fiecare zi din viatza noastra e unica si tot felul de evenimente spectaculoase ne pandesc la fiecare pas: o rostogolire, un piureush de legume, un dintisor si tot asa...De ce sa nu imortalizam si noi fiecare moment? Asa ca fiti pe faza :)